Who’s the fairest of them all

Well I guess that would have to be me. Oricine ar răspunde așa la întrebarea asta, mai ales dacă se referă la corectitudine. Nici un om nu o să zică sau nu o să recunoască faptul că nu ar fi un om corect. Acest concept al corectitudinii a fost străbătut încă din timpuri străvechi.

Cel mai bun exemplu îl găsim în povestea Albă ca Zăpada, de aici și celebra întrebare care îi încurcă pe mulți: Mirror, mirror on the wall, who’s the fairest of them all?

Această întrebare are dublu sens, dar în același timp poate semnifica doar un singur lucru.

Fair, poate înseamnă și corect și alb, însă albul semnifică puritate. Dacă nu ești corect, nu ai cum să ai puritate.

Oricum ai învârti înțelesul lucrurilor, ele tot așa rămân. Noi oamenii, credem că avem integrat conceptul de corectitudine. Conceptul probabil, dar comportamentul prea puțin probabil. Câți dintre noi suntem sinceri cu cei din jurul nostru? Câți dintre noi ne comportăm binevoitor cu cei din jurul nostru? Câți dintre noi oferim ceva total dezinteresat?

Asta cu cei din jur și cu lumea exterioară în general, poate mai merge câteodată, poate chiar ne scapă o faptă bună. Dacă ne uităm însă în interiorul nostru, lucrurile se schimbă și devin atât de profunde încât nu avem curajul să facem asta și să mergem până la capăt cu întrebările.

Câți dintre noi suntem sinceri cu noi înșine? Câți dintre noi avem un comportament binevoitor față de propria persoană? Câți dintre noi adoptăm comportamente, concepte sau chiar vieți care nu ne aparțin?

Câți dintre noi ne oferim nouă cele mai bune lucruri din lume? Câți dintre noi ne punem pe primul loc în viețile noastre? Cu cine trebuie să fii corect în primul rând? Tu cu tine! Și asta ar fi bine în realitate, nu doar la nivel declarativ.

Dacă nu ești corect și transparent cu tine, consecințele pot fi foarte grave, atât cele fizice, cât și cele psihice. Grija pentru minte, suflet, corp implică o responsabilitate.

Trebuie să fii responsabil față de tine și de sănătatea ta. Eu nu am fost dintotdeauna cea mai responsabilă față de mine, însă am învățat pe pielea mea că responsabilitatea și grija față de mine este un must. Și când spun pe pielea mea, chiar am văzut consecințele pe piele, la propriu. Lumea s-a schimbat, timpurile s-au schimbat, clima s-a schimbat, așa că protecția pielii este un lucru absolut necesar.

Pielea este cel mai mare organ al corpului, este organul care ne protejează de tot ce înseamnă exterior. Pe piele se pot citi multe din stările interioare, stilul de viață și alte lucruri. În ultimii ani au crescut dramatic cancerul de piele și îmbătrânirea prematură. Toate aceste lucruri sunt consecințele unui comportament neglijent și al faptului că nu suntem corecți cu noi înșine. Ne ascundem după deget și ne mințim ca nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Ne dorim bronz intens cu orice preț, nu ne gândim la sănătate.

În ultimul timp, am ales să fiu the fairest of them all, și chiar sunt cea mai albă din gașcă, dar am ales să mă protejez și să rămân sănătoasă.

De ceva timp încoace folosesc zilnic crema cu factor de protecție. Pentru corp am ales The Roche Posay Anthelios XL, care este de fapt un spray pentru copii cu protecție ridicată 50+. Formula spray-ului este ultra light. Folosesc acest spray pe timp de vară pentru tot corpul și este fabulos.

Pentru față momentan folosesc o cremă de la Aveeno cu factor de protecție 30, pentru că soarele încă nu este foarte puternic. Chiar dacă rămânem în casă avem nevoie de sunscreen pe față. Telefonul, laptopul, calculatorul, televizorul, toate au lumină albastră, care dăunează tenului și provoacă îmbătrânirea prematură.

În trecut de foarte multe ori am dat skip aplicării sunscreen-ului, până când am ajuns pe masa chirurgului. Am fost superficială, m-am mințit și nu am fost corectă față de mine. Acum prefer să fiu mai albă decât toți, dar prefer să fiu sănătoasă. Dermatologul este prietenul meu acum, iar aliații sunt cremele cu factor de protecție solară.