Toate gândurile la mare

Lumina pălește încet. Întunericul se lasă peste oraș și peste mare, ca o balenă uriașă care vrea să ne înghită pe toți și să ne arunce în mare.

Vreau spațiu și vreau aer. Aerul sărat să îmi umple celulele corpului, să îmi dea un restart, un feeling fresh. Fug pe plajă să văd apusul. Căldura mă lovește instant și iar am nevoie de aer, de libertate.

Sunetul mării mă liniștește de fiecare dată, ma umple de fericire. Îmi place marea foarte mult, chiar și noaptea. Știu că este acolo pentru mine, de fiecare dată când merg spre ea. Chiar dacă merg de mai multe ori, ea nu mă refuză, nu îmi cere nimic în schimb. Îmi ascultă gândurile, suntem cei mai buni prieteni.

Soarele a apus. Deja este semi-întuneric. Câteva răsete se aud de la distanță. Ce bine că mai sunt și alții care se bucură de mare. Mă întorc dimineața.

Culorile cerului și soarele care apare timid… un răsărit pictat de îngeri. Lumina caldă mă cuprinde și îmi pătrunde adânc în suflet. Mă gândesc la toate vacanțele de la mare și la toate momentele petrecute alături de cei dragi. Mai vreau din momentele astea. Vreau multe, să nu le pot ține numărul.

Vreau soare, vreau iubire, vreau apă sărată, nisip pe prosop, să fie zile lungi, să fie multe zâmbete. Părul întărit de apa sărată mă lovește peste față. De fapt, era salted spray…