De câte ori te-ai oprit să te uiți la cer? (mă refer la zilele în care cerul este senin) De puține ori, cred. Sau poate niciodată. Cum să te oprești pe stradă, așa dintr-odată, să zică lumea că ești nebun/nebună?
Albastrul este o culoare liniștitoare, conferă prospețime, puritate, am mai scris despre asta aici. Și totuși, atunci când suntem agitați sau îngrijorați, nu ne oprim o secundă doar să privim în sus. Albastrul este peste tine, este la îndemână aproape tot timpul.
Un gest atât de simplu ne poate relaxa, ne poate calma în momente tensionate. Cât de importantă este pentru tine starea ta interioară?
Acum că a venit iarna, într-adevăr cerul este mai puțin senin, dar mai sunt și zile frumoase, ca azi. Privitul cerului este o terapie foarte bună pentru minte. Într-o mai mare sau mai mică măsură, stresul ne inundă zilnic mintea.
Dacă reușești să privești cerul timp de un minut și să nu te gândești la nimic, doar să privești cerul. Să observi norii, dacă sunt, să vezi forma lor, să nu te gândești la altceva, doar la formele de pe cer.
Atunci mintea și corpul se relaxează mult mai bine și mai repede decât te-ai aștepta. Ce zici de această tehnică simplă și banală?
Agitația dispare dintr-o dată, pentru că nu te mai gândești la problemele care au creat-o, așa că nu o mai alimentezi. Într-adevăr este foarte greu să nu te gândești la nimic timp de un minut, atunci când tu ai sute de gânduri pe minut, care merg pe repeat. Tocmai atunci te deconectezi cu adevărat. Da este greu!
Dar, mă rog, cine a spus că viața este ușoară? De tine depinde cât o îngreunezi!