Chiar dacă nu pare, eu sunt o persoană fricoasă. Recunosc, sunt o fată fricoasă. Frica este o emoție naturală, ca oricare alta. Însă, aceasta dusă la extrem tot timpul, nu ne ajută deloc.
Eu cunosc frica foarte bine pentru că trăiesc cu ea. Poate nu chiar în fiecare zi, dar frica mă vizitează destul de des. Din exterior nu ai zice că sunt fricoasă, fac multe lucruri care contrazic asta, conduc cu viteză, merg cu motocicleta și m-am aruncat cu capul înainte în foarte multe situații. Însă atunci când te arunci cu capul înainte, o lume întreagă ți se deschide în față, și la propriu și la figurat.
Frica aduce oamenii aproape și chiar mi-am făcut prieteni cu ajutorul ei. Atunci când pornești împreună cu cineva pe un drum nou, ai aceleași frici și vezi că nu ești singur, totul se șterge cu buretele. Ziua cea nouă nu mai pare grea, provocarea devine din intimidantă una spectaculoasă și așa se leagă o nouă prietenie. La început, frica este neplăcută, dar după ce treci peste ea, o să vă împrieteniți.
Chiar dacă crezi că ești singur, nu ești! Ai în jurul tău oameni, ai unde sta și nu cred că tot timpul te simți singur, pentru că ai cu cine povesti și sigur ai măcar un prieten. Și atunci de ce îți este frică? Într-adevăr, oamenii singuratici au mai multe frici și le percep diferit, însă chiar și propria persoană poate fi o companie bună.
Mie îmi place să stau cu mine și nu sunt nebună. Să fie foarte clar, atât timp cât nu poți să stai cu tine, nu o să poți să stai nici cu ceilalți. Ce faci cu ceilalți dacă nu știi cum să te comporți cu tine, dacă nu te cunoști pe tine? Dacă chiar nu știi, nicio problemă, cere ajutor!
Oamenii sunt buni și te ajută în tot felul de situații ciudate. Te rătăcești, rămâi cu mașina pe marginea drumului, primești ajutor? O să spui “Poate”. Eu îți spun, cu siguranță!
În trafic, tot timpul am primit ajutor. Pe orice fel de șosea din lume. În fiecare țară și în fiecare colț al lumii există oameni buni. Așa că poți să pui deoparte frica, măcar vara asta și aventurează-te în acel lucru pe care ai dorit să îl faci de mult timp, dar te-a oprit frica!
Fă-l vara asta! Eu am fost vara trecută într-o drumeție, unde am stat față în față cu o mare frică de a mea: munții stâncoși cu lanțuri pe ei pe o ploaie torențială. A doua zi, am râs și am făcut haz de necaz de frica mea. Da, sunt o fricoasă, dar acum știu cum să stau față în față cu ea și să ies eu victorioasă.
Și încă ceva, sunt norocoasă. Că nu m-am lăsat înfrântă de greutăți sau de părerile altora despre cum să merg pe un anumit drum sau altul. Iar asta mi se pare un lucru absolut normal. Norocul meu este că știu cum să chiui de fericire la orice mică reușită, că știu cum să mă bucur de momente mici pe care eu le fac speciale și știu cum să privesc cu admirație locuri normale poate, dar pentru mine speciale și știu cum să mă bucur de fiecare zi de vară.
Chiar dacă sunt o persoană fricoasă…sau mai sunt?