Știm că adolescența este o perioadă dificilă, din mai multe puncte de vedere. Adolescenții sunt rebeli, răzvrătiți, neascultători și mai avem încă multe asemenea etichete pentru ei, care nu fac altceva decât să deschidă conflictul cu adolescenții. Toate aceste etichete, în realitate nu se aplică la adolescenți, ei nu sunt așa cum credem noi.
Eu, ca adult, mă enervez, nu am răbdare cu ei și ridic tonul. Dar te-ai întrebat, ce aș putea face în schimb? Să mai lași autoritatea aceea de monstru deoparte și să asculți acel copil-adult din fața ta.
Să lași lași regulile tale stupide, care nu se mai aplică pentru zilele noastre. Da, într-adevăr există reguli ne-negociabile, dar este bine să se știe exact care sunt acelea. Diferențierea între regulile ne-negociabile și cele negociabile este primul și cel mai important punct de pornire în relația cu adolescentul.
Dacă nu, ajungi la momente de criză. Și acestea trec și ele, dar efectele asupra identității adolescentului rămân puternic amprentate. Asta s-a întâmplat în extrem de multe situații, cel puțin în generația mea.
De aceea, vreau să descriu cum mi-ar fi plăcut să văd (a se citi: să am parte) de o comunicare, adolescent fiind. Ca să eviți conflictul inutil, fii deschis! Tu ești adultul și nu este o competiție cum că cel care rezistă mai mult fără să renunțe la scandal, este considerat expert. (știți aia cu cine are ultimul cuvânt)
Asta e o prostie! Așa nu se încheie niciun conflict. În schimb scopul unei discuții este că cine rezistă fără să-și creeze scenarii negative și tensiune și continuă discuția cu calm, este cel “câștigător”.
Când adultul ridică tensiunea și grăbește pasul discuției și îl mai și apasă, conflictul este garantat. Când adultul se îndepărtează, ruptura este foarte aproape. Întrebarea din spate este: “dacă mă îndepărtez, cine vine după mine?”
Răspunsul este doar la tine, ca adult. Din păcate, adultul din ziua de azi ține greu pasul cu energia adolescentului și aproape că îi vine să renunțe căci nu mai are putere și nici disponibilitate. Și are multe scuze.
Adultul crede că acel conflict s-a terminat, dacă el a plecat. (“am încheiat discuția”) Dar atunci când adolescentul este cel care dispare, fuge, de fapt conflictul este în toi. Te rog insistent, nu te îndepărta de adolescentul tău, pentru că mai rău faci!
Adolescentul are nevoie de apropierea ta și are nevoie să fie ascultat. Comunicarea este soluția oricărui conflict. Să comunicăm, deci!