Duelul din interior
Astăzi vreau să îți vorbesc despre un subiect care ne privește pe absolut fiecare dintre noi, și anume duelul din interior. Fiecare om la un moment dat s-a confruntat cu un duel interior, o nedumerire, o situație în care nu știa ce să aleagă, o luptă internă. Subiectul este destul de delicat pentru că nimeni nu vorbește despre ce este cu adevărat în interiorul lui.
În astfel de momente, eu încerc să îmi dau seama ce se petrece cu mine. Și scot la suprafață ce se află în interior. Cred că marele meu avantaj este că nu mi-a fost niciodată teamă sau rușine să vorbesc despre problemele mele.
Bineînțeles, atunci când chiar am cu cine să port asemenea discuții. Am avut și eu dileme de alegeri. Mă refer la alegeri serioase, care schimbă direcția drumului în viață.
Cumva, după mai multe discuții, concluzia era că nu reușisem să mă desprind încă de cea care tânjea după obiectiv, după o țintă. Aici conta doar ținta și nimic altceva, care nu era pentru mine. Am fost sfătuită să încep să caut lucruri noi, activități, pasiuni care să îmi dea un sens și acest lucru m-a înspăimântat de-a dreptul pentru simplul fapt că până atunci investisem toate resursele într-un singur obiectiv.
Și aici apare dilema, să schimbi sau să nu schimbi. Era ca și cum două Izabele se luptau una împotriva celeilalte și părea să dureze veșnic, pentru că niciuna nu ceda. Așa m-am oprit din tot acest duel interior inutil.
Am început cu pași timizi să mă cunosc, să văd ce îmi place dincolo de aparențe, facultăți sau job. Am început să încerc activități noi. Recunosc, la început noutatea necesită un efort mare, iar la capătul drumului nu mă așteaptă cine știe ce rezultate, ci ceva mult mai prețios: cunoașterea de sine.
Orice om trece printr-un astfel de duel. Și e normal, de când e lumea că omul este un luptător. Avem în noi o parte albă, luminoasă și o parte neagră, întunecată.
Iar aceste două părți deseori își declară război și încep mici lupte, care uneori ne fac bine, alteori nu. Lupta cu sinele nostru este o luptă extraordinară, cu dificultăți și chiar depresii de care cu toții ne este frică. Lupta vine în diferite momente în viață, din diverse aspecte, proiecte, relații sau chiar familie.
În aceste momente poate te întrebi: La ce mă ajută lupta, la ce bun? Poate ți-e frică de pierdere. Dar când îți iei angajamentul de a merge mai departe orice ar fi, poți să controlezi perfect toată această adrenalină din corp pentru scopul tău cel mai înalt.
Corpul este aliatul tău, el când este angajat în luptă știe exact sensul. Ca să evoluezi nu trebuie să te retragi în munții sacri, doar trebuie să internalizezi lupta printr-un proces de integrare a contrariilor care ajută la creșterea sinelui. Ca un Yin și Yang…cu seninătate și putere de a acționa.
Există și o pierdere, care la sfârșit trebuie integrată. Se poate asta printr-un dialog intern consistent, în cazul meu a fost și un dialog extern, deoarece mă declar norocoasă că am avut traineri care m-au privit așa cum sunt eu cu adevărat. Iar acum știu că tot duelul a fost spre binele meu.
Tot acest proces este o poartă spre conștientizare.
