
Feminină, gingașă, empatică…aș este Raluca. Iar cartea ei te invită să intri tu cu tine în terapie. Prima carte a Ralucăi Anton, „Terapie 1 la 1 cu sinele tău” te pune pe gânduri.
Cartea aceasta poate să îți placă sau nu. Asta pentru că te pune față în față cu povestea ta de viață și cu absolut toate aspectele ei. Îți aduce aminte și de istoria familiei, uneori de povești incredibile, nedrepte și poate uitate.
Însă toate aceste povești sunt minunate în felul lor pentru că te-au adus pe tine azi, aici unde ești, iar descoperirea lor mie mi-a adus libertate. Povestea nespusă a noastră poate fi ca un bolovan peste noi, dar atunci când o recunoști, o accepți, ți-o spui măcar ție, aceasta își pierde din greutate. Pentru că poveștile au nevoie să fie spuse, auzite, recunoscute.
„Totul începe de la o poveste…povestea ta și a familiei tale. Fiecare dintre noi vine pe lumea asta continuând o poveste.” așa începe cartea, ca orice poveste.
„Dă-ți voie să râzi și să plângi. Dă-ți voie să te oprești și să pui cartea deoparte. Dă-ți voie să o reiei atunci când simți că spațiul tău interior îți permite asta.
Dar te rog, nu renunța la ea. Să ai răbdare cu ea poate chiar să însemne că ai răbdare cu tine.” Acestea sunt cuvintele folosite chiar de Raluca în interiorul poveștii.
Și asta am și făcut, am citit, am plâns, m-am gândit, am lăsat cartea deoparte și nu m-am grăbit. Mi-am dat seama că povestea mea este cea mai importantă poveste și nu vreau să sar peste ea.
Raluca este un om și o femeie plină de forță și inspirație, dar și plină de empatie, dăruire și iubire pentru oameni. Ea ne duce într-o lume aproape necunoscută până acum, pentru care este nevoie de curaj și de o vitejie ieșită din comun. Ai nevoie de asta ca să stai față în față cu tot ce te doare.
Dar poți să faci asta, sunt convinsă, doar ia cartea în mână și o să vezi că de la primele pagini deja o să te simți „încălzit/ă”. Pentru că poate o să simți și durere, dar în același timp, vei avea un ghid sigur, o femeie sensibilă, de o feminitate aparte.
Citind cartea, îmi suna în urechi vocea Ralucăi, care de multe ori îmi aducea lacrimi de tristețe, iar alteori încurajare. De orice natură să fie lacrimile, doar lasă-le să iasă afară și să curgă. Orice om are nevoie să își plângă plânsul.
Raluca, îți mulțumesc pentru blândețea ta!
